Hitchcock

Abia acum observ că primele secvenţe din North by Northwest sunt un omagiu al lui Hitchcock pentru Sunrise-ul lui Murnau, prin începutul identic: contur grafic topit în fade peste imagine: clădirea cu pereţi de sticlă în care se reflectă strada. O reverenţă discretă, de câteva secunde.

       Funcţia modei e demodarea. Acesta îi e sensul. Nu studiezi o revistă specifică pentru a te întreba ce se poartă, ci ce se va demoda: ai în mână ceea ce n-o să mai existe peste şase luni. Moda (în sensul de ‘fashion’, nu de stil) e o negaţie, ţi se arată ce nu trebuie să mai fii.
       Dacă s-ar putea, ţinând o carte în mână, să dai peste stiluri literare care se vor demoda peste şase luni, dacă s-ar putea să vezi la cinema stiluri de film care vor ţine cât anotimpul. Dar nu, aici genurile trebuie epuizate până la sufocare, până la subţierea nervilor, până la dezastru. Şi apoi vine genul post-dezastru.

De ce sa alegi o vacanta in Turcia

       Turcia, gratie culturii si pozitiei sale geografice a devenit in ultimii ani o destinatie de vacanta tot mai cautata de turisti din intreaga lume, preturile fiind accesibile, mai ales prin sistemul early booking. Tara a contrastelor si totusi surprinzatoare, Turcia ofera celor care o viziteaza conditii pentru o vacanta perfecta, fie ca este vorba despre circuite in intreaga tara sau despre o vacanta pe litoral.

In ceea ce priveste infrastructura de cazare, Turcia are dezvoltata o retea impresionanata de hoteluri, majoritatea cu servicii de tip All Inclusive sau Ultra All Inclusive, care ofera turistilor tot confortul pe care si-l doresc: aer conditionat, LCD, internet, seif, masaj, sauna, sala de fitness, baie turceasca, piscina etc. Turistii sunt intampinati cu caldura la hoteluri de un personal foarte amabil, pregatit sa raspunda la toate nevoile acestora si sa le creeze cele mai bune conditii pentru o vacanta de neuitat.

Puteti alege dintr-o gama foarte variata de excursii pe care Turcia le ofera. Se poate face un circuit cultural, care sa cuprinda orasele Istanbul, Izmir si bineinteles o vizita in Capadocia, sau se pot relax ape litoralul Marii Egee sau Mediterane in statiunile deja celebre: Kusadasi, Belek, Bodrum sau Antalya. Indiferent de locatia aleasa, veti avea ocazia sa interactionati cu cultura turca, sa cunoasteti o parte din istoria poporului turc si sa degustati din gustoasele mancaruri traditionale.

        Pentru a ajunge in Turcia, cea mai buna solutie este avionul, spre statiunile de pe litoral existand numeroase curse charter, care faciliteaza astfel accesul spre aceste locuri minunate. Pentru a profita de un pret foarte bun la oferte Turcia 2013 este bine sa luati in considerare varianta achizitionarii pachetului turistic prin programul early booking, prin care se economisesc destui bani. Totusi puteti sa va plimbati prin Turcia si cu autocarul, daca mergeti intr-un circuit, sau cu masina personala, deoarece in zonele turistice exista atat sosele in stare foarte buna, cat si autostrazi. 

        Printre cele mai cunoscute obiective turistice din Turcia se numara si: Moscheea Hagia Sofia si Moscheea Albastra, ambele din Istanbul; Antalya, statiune aflata pe litoralul Marii Mediterane, Ruinele Bibliotecii lui Celsus (114 d.Hr. - 125 d.Hr.), la sud de Izmir, unde se gaseste si statiunea Kusadasi; Statuile de pe Muntele Nemrut, ridicate aici in anul 62 i.Hr.; Izvoarele de la Pamukkale, sud-vestul Turciei, niste terase din gheata care sunt adevarate minuni ale naturii.

Daca doriti sa traiti o vacanta asemeni unei magii orientale, puteti alege cu incredere ca destinatie turistica Turcia. Veti fi multumiti si incantati si va veti dori sa va reintoarceti in aceste locuri cu adevarat incantatoare. Programul early booking ar putea fi aliatul dumneavoastra pentru a putea pleca mai usor, cu mai putini bani spre a trai ceva unic, intr-o tara in care turistii sunt tratati ireprosabil si calitatea serviciilor este la cel mai inalt nivel.

Apoi va fi linişte.

   Mi se spune că un şofer a bătut un pieton pentru că traversa prea încet. (L-a ucis.)
       Hm. Un şofer a bătut un pieton. Foarte bine.
       Când Cioran spunea, prin ’90, că a ajuns să deteste Parisul din toată inima, că nu se mai poate plimba în el pentru că a ajuns ‘un garaj apocaliptic’, îl compătimeam. Acum, şi oraşul meu are mai multe maşini decât Parisul.
       Ce s-a întâmplat era inevitabil. Aşează zece oameni în trei paturi, şi după câteva zile de nevroză obiectivă se vor sugruma.
       Nu mai e loc. Pentru maşini, pentru pietoni, pentru nimic. În oraşele noastre nu mai e loc.
       Toate au ajuns garaje apocaliptice. Nu va trece mult până cînd patrule de pietoni justiţiari vor ieşi, sub acoperirea nopţii, să pună bariere, să spargă cauciucuri şi să distrugă maşinile parcate prin zona lor. Nu va trece mult până când miliţii populare de şoferi răzbunători vor alerga pietoni cu maşina, pe alei lăturalnice, călcându-i demonstrativ şi filmând actul, pentru a păstra filmele, spre delectare, în arhivele personale. Maşinile se înmulţesc în progresie continuă. Nu se înregistrează nici o oprire, nici o încetinire, şi oricum ar fi inutil. Nici o măsură raţională de trafic nu mai ajută, totul e depăşit, mai presus de orice control. Nu va trece mult până la micul război civil al celor două categorii de nefericiţi aşezaţi în frontul de trafic, pedeştrii şi motorizaţii.
       Or, lucrurile sunt pentru toată lumea clare. De fapt, ne sunt clare. Locuim toţi într-o conservă de stridii. Pietonii nu pot fi evacuaţi din oraşe (pietonii, adică… noi înşine). Atunci trebuie evacuate maşinile. Simplu; limpede. Cu orice preţ, într-o zi, într-o bună zi care nu e atât de departe şi pe care cu toţii o vom prinde, maşinile vor fi evacuate la marginea oraşelor, pe întinse câmpuri cultivate cu beton. Vor rămâne doar salvările, maşinile de poliţie, taxiurile, transportul comercial şi cel comun. Străzile vor fi libere ca pe vremea comunismului, când pe aleea ta trecea o maşină la jumătate de oră. E inevitabil. E atât de inevitabil, că ştiam foarte bine, oricare dintre noi, în sinea noastră, că avem să ajungem într-o zi acolo. ‘Dar atunci pentru ce mi-am luat maşină, ca să merg la slujbă cu tramvaiul?, vor răbufni şoferii, ‘pentru a folosi maşina numai când merg în alte oraşe?’ – şi se vor prăbuşi probabil pieţele de automobile, şi se vor înregistra probabil oferte record de maşini uzate, şi la nunţi şi petreceri de majorat nu va mai face probabil nimeni cadou zăngănitoare chei de maşină. Totul va fi fost inutil, o lume întreagă, aşa cum am cunoscut-o, se va dezumfla. Suntem aici; ne putem uita în jur. Nici dacă s-ar construi sute de sofisticate bucle suspendate şi galerii subterane nu se mai poate face nimic. În stadiul în care suntem, soluţiile nu mai sunt de tip rutier. Poliţiştii o ştiu. Politicienii o ştiu. Şoferii şi pietonii o ştiu mai bine decât ei, şi de mai multă vreme. Am depăşit acea fază. Oraşele nu mai pot fi, într-o zi, decât interzise maşinilor.
       În acea zi, în acea ultimă zi, primul pieton va călca o maşină. O va face timid, cu frică, uitându-se peste umăr. Apoi va fi linişte.

In gol

   Nu putem spune că n-am avut într-un fel noroc; suntem printre ultimele generaţii cu părinţi nedivorţaţi, pentru care cuvântul ‘familie’ mai avea un oarecare sens.
       Primul val, masiv, de divorţuri apare în Occident în anii ’70. La noi, abia în jurul lui 2000. Un fertil decalaj de treizeci de ani între cele două lumi. Peste încă zece-douăzeci, vor ajunge la maturitate generaţiile de victime, care-şi vor povesti, în filme şi romane interminabile, copilăria distrusă. Valul e foarte activ acum în Occident, lucru vizibil în librării şi cinematografe, unde tema abandonului sau a fricii de abandon copleşeşte deja. Ţipătul domestic se va alătura celorlalte teme care fac capul de filă: singurătatea, suferinţa, apatia generală, pedalarea în gol.a