Un meci de baschet cu prietenele

Fiind un grup de fetite vesele, ne jucam baschet in fiecare seara in scoala generala. Dupa ce invatam si ne faceam lectiile pentru a doua zi, ieseam pe seara pe terenul de baschet din curtea scolii pentru a ne juca. Aruncam la cos din diferite pozitii, apoi ne jucam cu ceilalti de pe teren. Cel mai bine ma descurcam in aparare si la pase, nu prea imi ieseau aruncarile la cos. Fetele glumeau, ziceau ca nu am „simtul gaurii”. Asa ca eu stateam in aparare, ii alergam bine pe cei care ne atacau si dadeam niste pase foarte precise pe care cea mai buna prienena a mea, le fructifica. Inscriam impreuna punct dupa punct. Normal ca atunci cand erau baieti in echipa, meciul era mai palpitant dar si mai dificil. Ne era putin teama sa nu ne faulteze atunci cand ataca la cos, dar era jocul facut de ei era spectaculos. Dribling, pase spectaculoase, aruncari de la mare distanta. Ne placea sportul , ne placea si sa invatam. Eram un grup de prietene, care desi concuram pentru coronite, ne sustineam si ne distram impreuna.