Primul consult medical

Ceea ce ma tulbura peste masura la prima mea vizita medicala - fu insusi medicul. Timp indelungat dupa consultatie el continua sa existe si sa se agite in memoria mea cu niste gesturi marunte si automate al caror mecanism inepuizabil nu izbuteam sa-l opresc. Era un om mic de statura cu capul in forma de ou. Extremitatea ascutita a oului se prelungea cu o barbita neagra vesnic agitata. Ochii mici si catifelati, gesturile lui scurte si guradusa inainte il faceau sa semene cu un soarece. Impresia aceasta fu atat de puternica din primul moment, incat imi paru foarte natural, cand incepu sa vorbeasca, sa-l aud prelungind indelung si sonor fiecare „r" ca si cum in timpul vorbirii ar fi rontait mereu ceva ascuns.

Chinina pe care mi-o dadu imi intari si ea convingerea ca medicul avea ceva soricesc in el. Verificarea acestei convingeri se facu in mod atat de ciudat si este legata de fapte atat de importante din copilaria mea incat intamplarea merita, cred, sa fie povestita de-o parte. in apropierea casei noastre se afla un magazin cu masini de cusut unde ma duceam in fiecare zi si stateam ore intregi. Proprietarul lui era un baiat tanar, Eugen, care tocmai ispravise serviciul militar si isi gasise un rost in oras deschizand aceasta pravalie. Avea o sora mai mica decat el cu un an; Clara. Traiau impreuna undeva intr-o mahala si ziua se ocupau de pravalie; n-aveau nici cunostinte, nici rude. Pravalia era o simpla odaie particulara inchiriata intaia oara pentru comert. Peretii mai pastrau inca zugraveala lor de salon, cu ghirlanzi violete de liliac si urmele rectangulare si decolorate ale locurilor unde fusesera atarnate tablourile, in mijlocul plafonului ramasese o lampa de bronz cu o calota de majolica de culoare rosie inchisa,acoperita pe margine cu foi verzi de acanta reliefate din faianta.

Era un obiect plin de ornamente, vechi si desuet insa impozant, - ceva ce semana cu un monument funerar ori cu un general veteran purtand la parada batrana lui uniforma Masinile de cusut se insirau bine aliniate pe trei randuri, lasand intre ele doua alei largi pana in fund. Eugen avea grija sa stropeasca podeaua fiecare dimineata cu o cutie veche deconserve gaurita in fund. suvita de apa care se scurgea era foarte subtire si Eugen o manuia cu dexteritate desenand pe podea spirale si opt-uri savante. Cateodata se iscalea si scria data zilei. Zugraveala de pe pereti reclama in mod evident asemenea delicateti. In fundul magazinului un paravan de scanduri despartea un fel de cabina de restulincaperii; o perdea verde acoperea intrarea.

Acolo stateau tot timpul Eugen si Clara, acolomancau la pranz, pentru ca sa nu paraseasca pravalia in timpul zilei. Ei o numeau „cabina artistilor" si il auzii pe Eugen intr-o spunand: - E o adevarata „cabina de artist". Cand ies in pravalie si vorbesc jumatate de ceas pentru ca sa vand o masina de cusut, nu joc o comedie? si adauga pe un ton mai doct: - Viata, in general e teatru curat. in dosul cortinei Eugen canta din vioara. tinea notele pe masa statea inghebosat asupra lor descifrand cu rabdare portativele incalcite ca si cum ar fi descurcat un ghem de atecu multe noduri pentru a scoate din ele un fir unic si subtire, firul bucatii muzicale.