Un mod de viata

Stefan Bulucea isi traia viata experimentind. Tinea un registru in care-si nota cu migala tot ce facea, adaugind, la sfirsit, de fiecare data si o concluzie finala. Nu experimentase casatoria ( avind o deficienta congenitala la mers), dar o facusera altii, iar el se multumise doar sa consemneze concluziile. In linii mari, se considera un om fericit, avea o casa incapatoare, mostenita de la parinti, citeva animale, o pensie de urmas, care-i asigura un trai linistit s-i permitea sa se dedice trup si suflet pasiunii sale mistuitoare. Ultimul sau experiment, ii vizase pe Fred si Barney, cei doi cini ciobanesti cu care se ploconise de la un vecin. Ciinii erau deosebit de agresivi, iar el ii legase in asa fel incit sa nu ajunga unul la altul. In locul neutru dintre ei, plasase doua halci de carne si o piine, dorind sa afle cum vor evolua lucrurile. La inceput cei doi ciini, simtind mirosul de carne, se smucira in lant, latrasera si zgiriasera pamintul cu ghiarele, pina isi pierdusera vocile, apoi interesul. Dupa prima zi, se lungisera pe burti, cu boturile pe labe, asteptind sa se intimple vreo minune, si ramasera asa pina cind isi dadura sfirsitul. Bulucea, care urmarise indeaproape experimental, si nu se implicase in niciun fel, constata decesul si consemna in registru : “ Supravietuirea depinde de lant! Cu cit lantul este mai gros, cu atit posibilitatile de supravietuire sint mai mici. Mina destinului insa poate schimba lucrurile. De data asta destinul a fost crud!”