Spaima

Ajunsesem pe la miezul noptii la hotelul cu pricina, dupa mai multe ore de cautari si de condus. Eram epuizat. Nu mai trageam nadejde sa gasesc prin acele locuri vreun hotel, motel, pensiune, orice, unde sa trag si sa ma culc. Norocul imi zimbise si de data aceasta. Receptionera, umflata de somn, ma privise mirata, ca si cind ar fi vazut un extraterestru. Nu prea aveau camere libere (mai ales pentru calatorii intirziati!), dar tineau intodeauna o camera de rezerva (de regula, una modesta) pe care se arata dispusa sa mi-o dea, contra unui bacsis rezonabil. Nu-mi mai amintesc cum am ajuns acolo, cind m-am culcat si cit am dormit, dar imi aduc aminte ca m-am trezit speriat. Pesemne ca cineva tipase undeva, in vreo camera vecina, fiindca zgomotul acela mi se infipsese in creier (si nu putea fi decit un tipat!), nu visasem nimic, doar ca lumina era aprinsa in baie. M-am tirit intr-acolo, am deschis usa si am ramas uluit privind la femeia din cada, zacind intr-o balta de singe. Imi mai amintesc ca m-am intors in pat si am adormit ca secerat pina a doua zi, cind m-am trezit si m-am dus din nou la baie. Cada era goala si nu se vede nici urma de femeie sau sange. N-am mai stat pe ganduri si am plecat, spre regretul receptionerei, care auzise si ea tipatul de la miezul noptii si nu mai putuse adormi.