Despre cărţile mele



Când mă gândesc la primele cărţi pe care am început să le citesc în copilărie, mi le amintesc foarte clar pe cele cu basme, fie colecţii de basme din toată lumea, fie cele cu Fraţii Grimm sau Petre Ispirescu. De asemenea îmi aduc aminte foarte clar volumul de Poveşti. Povestiri. Amintiri, al lui Creangă. Din fericire, învătasem să citesc dinainte de a intra la şcoală, aşa că vestita Moş Arici, a fost o lectură prea simplă pentru mine, care deja terminasem câteva dintre cărţile mai sus menţionate, deloc subţiri pentru vârsta mea.

Şi pentru că am început să citesc cărţi care se adresau celor mai mari cu doi-trei ani faţă de mine, am continuat în stilul ăsta. Aşa că în I-IV, printre lectura obligatorie, citeam Cuore, Singur pe lume Papillon şi Robinson Crusoe. În treapta următoare, am continuat cu pasiunea mea pentru robinsonade. Pe parcurs, l-am descoperit pe Jules Vernes şi am rămas fascinată de cărţi precum „Copii căpitanului Grant”, „20.000 de leghe sub mări”, „Ocolul pământului în 80 de zile”. Pasiunea pentru acest autor, cât şi pentru robinsonade s-a datorat în mare parte şi tatălui meu, care îmi povestea mereu despre locurile în care fusese când naviga, sau despre cărţile care l-au făcut să-şi aleagă meseria asta. Prin urmare, mi-a insuflat dragoste pentru călătorii pe mare şi inveţii revoluţionare.

În liceu, deja lăsaesm în urmă cărţile fanteziste şi am început cu romane clasice, româneşti. Pe lângă cele studiate pentru bac (Ion, Enigma Otiliei, ultima noaptea de dragoste, întâia noapte de război), care mi-au plăcut foarte mult, am început să citesc mult Eliade, Cella Serghi, Marin Preda, Ionel Teodoreanu, etc. De asemenea, m-a prins un interes pentru conspiraţiile globale şi am început tot ce-mi cădea în mână despre masonerie, clubul Bilderberg, nazism, Hitler, etc

Tot în liceu, am început o pasiune pentru filosofie, eu fiind la un profil filologic. Aşa că m-am apucat de Kant. Însă Critica raţiunii pure a fost prea mult pentru mine şi după ce m-am străduit cu câteva capitole, am renunţat datorită termenilor pe care nu-i stăpâneam. Credeam că după ce citesc Eliade sau Cel mai iubit dintre pământeni, a lui Preda am căpătat nişte cunoştinţe în materie de filosofie, însă nici că puteam să mă înşel mai tare.

La facultate, am început pe lângă materia de specialitate să citesc autori precum Kafka, Palahniuk. Însă, pentru că mi-am descoperit un nou hobby, filmele, a început să-mi placă foarte mult să citesc cartea după care a fost ecranizat un film, apoi după aceea să văd pelicula respectivă. Printre preferatele mele de la această categori sunt Breakfast at Tiffany’s, Scarface, 99 francs.