Banalitati

Salutări din oraşul tuturor imposibilităţilor, dragii mei.
După lupte seculare, ce au durat 3 săptămâni, m-am întors. Cu o conexiune mai bună (sau aşa sper) şi cu un pat nou. Da, m-am mutat în Cluj, schimbând cariera de elev de liceu năpăstuit de soartă cu cea de student, îngrozit de soartă şi de preţurile prea mari ale ţigărilor.
Facultatea e superbă, sublimă am putea spune. Păcat doar că e în fiecare zi. Sfat pentru cei care vor dori vreodată în viitor să urmeze calea literelor: dacă nu sunteţi pasionaţi de română, luaţi altceva. Altfel vă veţi blestema zilele. Nu au trecut bine nici 2 săptămâni şi primisem peste 30 de cărţi de citit, bibliografie obligatorie. Norocul meu e că abia aştept să mă apuc de chestiile astea.
Finlandeza nu e aşa de grea cum se zvoneşte prin folcloor. Ba chiar deloc. E doar diferită şi foarte frumoasă. Păcat că sunt aşa de puţine cărţi şi dicţionare available pentru cei care îşi doresc să o înveţe. Dar se poate. Apropo, doar la Babeş există catedră de finlandeză.
Garsoniera e mică şi plină de orgolii, uneori chiar şi certuri. Dar măcar frigiderul e plin. Şi aşa sper să rămână în continuare, pentru că am rămas fără bani, ca orice student care se respectă.
Despre oraş nu am multe de spus, pentru că, believe it or not, nu am ieşit să îl explorez cum se cuvine până acum. Tot ce am făcut a fost să dorm şi să fumez. Ah da, şi să mă plâng. Am să revin cu păreri pertinente peste câteva săptămâni probabil, şi cu poveşti despre secretare idioate şi despre toate acele lucruri minunate şi interesante din viaţa unui student clujean.
Damn, it’s good to be back.
Până pe data viitoare, vă salut şi vă urez multe week-enduri plăcute.

No comments:

Post a Comment