Cum evoluam ca si cuplu?!

Ma gandeam de multe ori ca atunci cand esti parte dintr-un cuplu trebuie sa ai anumite atuuri si in plus - trebuie sa stii cum sa te porti cu cel de langa tine. Un cuplu insa trebuie sa prezinte o evolutie continua si mai mult decat atat aceasta evolutie trebuie sa fie una uniforma si sa vina din ambele parti. Desi in multe privinte o relatie intre un barbat si o femeie este o combinatie irepetabila, ei facand impreuna un chimism aparte, exista totusi si lucruri care se dovedesc in mare parte valabile pentru toata varietatea nesfarsita a cuplurilor: stadiile pe care le strabate un cuplu de la intalnirea celor doi pana la maturarea cuplului.

Nu toate cuplurile strabat acesta drum in mod similar, unele zabovesc mai mult intr-un stadiu, altele incearca sa ramana intr-un anume stadiu, sunt cupluri care trec contorsionat prin unele stadii si altele care se destrama pe parcurs, incapabile sa accepte cerintele unui anume stadiu sau obosesc sa mearga mai departe. O asemenea abordarea a relatiei Stadiul de simbioza Este stadiul de nastere a cuplului, in care pe primul plan este dragostea, emotiile generate de intalnire si incercarea de permanentizare a ei. Scopul acestei faze este atasamentul, partenerii doresc sa ramana asa “pana la moarte”. Exista un grad mare de pasiune si partenerii se daruiesc unul altuia, se contopesc intr-o incercare de a “fuziona”. Ei au acum o anumita miopie: asemanarile sunt exagerate, iar deosebirile sunt ignorate, nici unul din ei nu apare aici egoist sau insensibil.

Fiecare partener furnizeaza celuilalt ceea ce el/ea astepata si de aceea in aceasta faza nu sunt asteptari sau cerinte, ele sunt implinite automat, pentru ca sunt simple si unice: dragoste, daruire, uniune, contopire prin abandonarea in celalalt, iin incercarea de a forma o unica fiinta. Cat dureaza acest stadiu? Depinde de conditia emotionala a partenerilor, pentru ca dragostea “oboseste”, este consumatoare de energie psihica si fizica, unii ar spune ca dragostea dogoreste, altii ca parjoleste. De felul in care se strabate aceasta faza depinde sanatatea si longevitatea cuplului, pentru ca acum apar primele riscuri: i) primul si cel mai important este cel al “contopirii”, cu negarea diferentelor si a cerintelor individuale, partenerii putand sa ignore interese vitale si sa sufere daune care nu mai pot fi reparate, iar ulterior dragostea “pana la moarte” se transforma in 2 dezgust si chiar ura; ii) al doilea este constituirea unui sistem numit :”ostil dependent” in care un membru al cuplului este terifiat de posibilul sfarsit al relatiei si de aceea el devine mai solicita, in disperarea de a-l tine pe celalalt mai strans; pentru ca nu obtine siguranta de care ar avea nevoie, el/ea exprima ostilitate si manie, iar cuplul strabate perioade de conflict, alternand cu pusee hiperemotionale si se fixeaza intr-un cerc vicios al cererii obsesive de dragoste, alternand cu dovezi disperate ale acesteia.